Prin Decizia pronunțată la data de 04 februarie 2020 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.139 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții „înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege” și despre dispozițiile art. 11 alin.(1) lit.d) din Legea nr.51/1991, potrivit cărora „informaţii din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate (…) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni”.
Curtea Constituțională a României a decis că dispoziţiile art.139 alin.(3) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituţionale „în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991”.
În aceste condiții, rezultă că S.R.I. nu mai poate pune la dispoziția organelor de urmărire penală probele obținute în această modalitate. Astfel, S.R.I. va putea doar să sesizeze infracțiunea iar organele de urmărire penală să înceapă propria urmărire penală fără sa aibă în vedere probele obținute de SRI.
Leave a Comment