Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în cazul în care o persoană a fost audiată, ca martor, în faza urmăririi penale in rem, cu respectarea dispoziţiilor legale, dobândirea ulterioară de către această persoană a calităţii de suspect sau inculpat în cauză nu atrage, în mod retroactiv, nelegalitatea declaraţiei de martor, ci determină, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 C. proc. pen., numai imposibilitatea folosirii declaraţiei de martor împotriva persoanei care a dobândit calitatea de suspect ori inculpat.
Astfel, efectul dispoziţiilor legale menţionate este nu acela al nelegalităţii mijlocului de probă, ci al limitării valorii probatorii a declaraţiei de martor date de inculpat (care va putea fi folosită întotdeauna în favoarea inculpatului, dar niciodată împotriva acesteia), chestiune a cărei valorificare implică, însă, evaluarea probatoriului cu ocazia soluţionării fondului cauzei.
I.C.C.J., Secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 196 din 3 aprilie 2019
Leave a Comment